Iată de ce cred că există viaţă şi după moarte: timpul meu pe acest pământ nu poate fi zadarnic. În moarte urmează să mă găsesc şi pe mine, in mine, in timp ce viaţa m-a arătat pe mine in ceilalţi. Cineva trebuie să fi fost martorul singurătăţilor mele căci altfel ce-aş face cu toate experienţele făurite de intimitatea unei cărţi, a unui gând? Eu nu-mi trăiesc pentru mine toamna si vara,si iarna, le trăiesc pentru cei ce mă ascund, mă plâng sau mă uită.
Cărţile mi le citesc, egoist, singură. Moartea mi-o voi trăi, egoist, singură.
