Tristete

Azi ingerii sunt tristi…
Au terminat de-mpartit fericirea.
Obositi merg agale spre spaimele lor.
Un zeu mult prea mare, prea singur, prea greu
Sareaza cu patos, obrajii boccii.

Dar ochii lor vesnici nu mai zambesc.
Nu mai vad doruri…
Nu mai trezesc
Din zale,din ruguri,
Din patimi,
Trupuri…

Zeul le vede tacutele cazne…
Si nu se pricepe a-i alina
Ci doar ii cuprinde in tainice brate
Si-i tine pe palme, usor, la obraz,
Sopteste iubire, ascunde pacate,
Intuneca vremuri,
Descanta un dar…

Dar ingeri-copiii se sting
Pe-ntuneric…
Nu tipa,nu urla,
Se sting doar usor
Departe de zeul ce plange din ceruri
departe de zeul ce-i plange cu dor.