Cioran,Ispita de a exista

"Defectul tuturor opamenilor este ca asteapta sa traiasca,deoarece n-au curajul fiecarei clipe...Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat,iar cand traim nu putem invata nimic,fiindca nu traim in prezentul concret si viu,ci intr-un viitor fad si indepartat."Cata dreptate are...Ma simt palmuita si mica.

Asaaaa....

Dupa 4 ani de pension(facultate de fapt,dar mama prefera sa ii numeasca asa,pe masura ''dedicarii'' mele profunde...)mi-am dat seama ca trebuie sa o iau de la capat .Cu absolut tot ce ma defineste pe mine ca om viu si responsabil.Deziluzii-nu am avut,fericiri maxime-hai sa spun ca au fost,dar in mare parte mi-am purtat viata asta de 23 de ani inconstient,ca un copil care habar nu a avut ca mai exista pe lumea asta si altceva decat bomboane.
Asa ca m-am gandit eu,asa,in timpul nesfarsit de liber pe care il detin,cum sa imi pun in miscare destinul si dorintele pe care sunt aproape convinsa ca le am undeva,oriunde.Dar cu hotararea de a face ceva cu timpul si creierul meu,am picat intr-un alt impas....cand sa incep?si de unde?
Cred ca de aici....