Vals între lumi

Astăzi mi-am lăsat iarna la poarta Raiului
şi-am intrat
„nu sta mult!”, mi-ai strigat
şi-ai pornit marele ceasornic al vieţii
„în Rai este vară”- am gândit
şi-mi auzeam minutele cum se lungesc,
cum trosnesc din secundele lor topite.
„Raiul e mic pentru noi…” am oftat.
dedesubt îmi topeai zăpada,
zăpada iernii mele lăsată la poarta Raiului…

mi s-a făcut dor…
de crudul alb al iernilor noastre,
de tine
Şi-am coborât

simbioza

Iţi suspină timpul

pe umăr,

copil bolnav si bătrân.

Uscat de neputinţa desprinderii

braţul tău

s-a unit de carnea secundelor,

s-a făcut punte de ceasuri flămânde,

de treceri grăbite între mâine şi azi

Ignorate,

feţe ale unor ore uitate

iţi strâmbă fericirea.

La ureche

bătrânul copil ,

sfârşind,

şopteşte:

Tic.Tac….